Bucurestiul este un oras plat, fara coline si fara vai.
NU are ‘urcusuri’ si ‘coborasuri’ care sa necesite efort fizic.
Bucurestiul are toate avantajele unei capitale a bicicletei: parcuri mari, drumuri intinse, centru istoric, multe obiective istorice, culturale sau artistice, oameni prietenosi, un rau care strabate si imparte orasul in doua. Are si viata artistica, boema. Toate aceste avantaje au fost neglijate prea multa vreme. Multe dintre ele au nevoie de aer, de sprijin, de atentie. Acum, in 2008, isi fac aparitia in sfarsit primele semne incurajatoare: apar piste de biciclete, parcari publice de biciclete, organizatii care sprijina promovarea bicicletei. Harta Verde a Bucurestiului ajuta bicicleta sa lepede zdrentele de Cenusareasa si sa re-apara ca o Printesa a Libertatii.
Cu Harta Verde in mana am luat-o agale pe bicicleta si mi-am fixat punctele de interes ale zilei de azi, un inceput de septembrie racoros, gard-in-gard cu cuptorul lunii august. Am plecat ceva mai devreme de la serviciu, drept pentru care care mi-am ales punt final Parcul Circului, unde avem foarte multe de vazut, deoarece acolo mi-am invitat si familia sa pedalam si sa vizitam frumusetile naturii. Am ocazia sa redescopar orasul in care traiesc si pe care nu il cunosc din punct de vedere bio-zoo-logic. Acum am o harta verde la dispozitie si cu ajutorul ei, Bucurestiul a redevenit, pentru mine, pentru o zi, din nou istoric, din nou cultural, din nou traditional, din nou arhitectonic, din nou pietonal, din nou uman si prietenos.
Am vizitat si admirat cativa arbori ocrotiti de care habar nu aveam, cu toate ca trec periodic pe langa ei: Stejarul Rosu American (Quercus Borealis) de pe Calea Victoriei nr.192, Tisa (Taxus Baccata) de pe Str. Tunari 34, Arborele Lalea (Liliodendron Tulipifera) de pe Str. Emanoil Porumbaru nr.65.
Stiati ca: “arborele lalea” provine din America de Nord? Cunoscut in botanica si sub denumirea de “arborele de lalele”, copacul e de talie mare si poate ajunge la 40 de metri inaltime. Are frunzele in forma de lira, iar toamna acestea se coloreaza in galben intens sau in aramiu. Florile arborelui de lalea sunt verzui si au un parfum suav, care se simte in apropierea lui. Infloreste la sfarsitul lunii mai si inceputul lui iunie.
In Parcul Circului am vizitat Arborele Paulovnia din familia Scrophulariaceae (Paulownia Tomentosa), arbustul Hibiscus din familia Malvaceae (Hibiscus Syriacus), Bradul Alb din familia Pinaceae (Abies Alba), Arborele de Matase din familia Leguminoase (Albizzia Julibrissin).
Insa atractia parcului, amplasata chiar in mijlocul sau, este “Lacul cu izvoare naturale”, pe marginea caruia creste superbul Lotus Egiptean (Nelumbo Nucifera), ascuns de o perdea inalta de stuf.
Stiati ca: desi pare greu de crezut, acesti lotusi pe care ii puteti admira oricand in Parcul Circului, au fost numiti “suflarea vietii” in inscriptiile egiptene, acum cateva mii de ani? Pentru ca noaptea se inchid si coboara sub apa iar dimineata se inalta si infloresc din nou, lotusii au devenit un simbol viu al creatiei si soarelui, al renasterii. Folositi la festivitati si oferiti in dar ca semn de prietenie, lotusii erau considerati sacri, chiar Egiptul faraonic fiind asemanat cu o floare de lotus, tulpina fiind fluviul si floarea – delta.
Sub privirile noastre exista inca o lume fascinanta.
Prezenta acestor vecini, carora rareori suntem dispusi sa le acordam respectul cuvenit, reflecta starea de sanatate a mediului in care traim.
Ma bucur acum de toata munca noastra de asta iarna. Si sper sa se bucure de acum incolo din ce in ce mai multi bucuresteni! La vremea aceea, nimic nu parea imbietor. Nici cladirile ude de ploaie si burnita, nici monumentele strivite de greutatea norilor cenusii, nici gradinile cu arborii scheletici, dezbracati in ger…, si nici macar pedalatul nu era prea incurajator ca sa imi termin documentarea pe traseu. Atunci eram manati din spate de bucuria realizarii unui lucru extraordinar: un ghid plin de resurse, o harta plina de secrete, o harta vie, care urma sa redea viata unui oras sufocat.
Obiectivul nostru final este ca Bucurestiul sa aiba o zi pe saptamana cand lumea se va plimba numai pe jos sau pe bicicleta, pentru a ne putea bucura cu totii de tot ceea ce incerc eu acum sa (re-)descopar pe furis, plecand devreme de la birou!
Am parcurs Parcul Circului in lung si lat, incercand de fapt sa identific resturile de viata naturala in aceasta aglomerare de vieti artificiale. Vieti artificiale traite in incaperi inchise ermetic de ferestre termopane, aclimatizate de aparate care produc vant artificial. Chiar si in deplasare, in masinile personale, bucurestenii cad in aceeasi plasa a pseudo-confortului si sigurantei: cusca metalica, bine ferecata electronic-centralizat, in care se inchid singuri: simbol al pierderii asumate a libertatii.
GeoBatesaua
No tags for this post.
