Velorutia.ro

1) Daca va amintiti, in urma cu niste luni cineva a postat aici un link catre albumul foto al unui crestin (american) cu poze din Amsterdamul “biciclistic”.
2) M-am intors de cateva ore din Bologna, o sa postez la un moment dat niste poze “de profil”.
3) Ambele orase sunt pline de biciclete.  Te uiti si la ele si in 90-95% din cazuri te minunezi din ce groapa de gunoi/magazin de vechituri le-au scos.  Ma plimbam prin centrul Bolognei si chiar ma intrebam — de unde cumpara, fratioare, antichitatile astea???  Mai ca-ti vine sa crezi ca le supun deliberat unui proces de imbatranire/ deteriorare rapida, asa incat s-arate cat mai amarate (vezi si mai jos)…
4) In ciuda aspectului, variind intre jalnic si deplorabil, sunt asigurate cu cate 2-3 incuietori (pozele din Amsterdam infatisau chiar niste lanturi care rivalizeaza cu alea cu care erau ancorate cargourile din Galatii copilariei mele, lanturi posibil mai scumpe decat bicicleta insasi).
5) Deduc din cele de mai sus ca A) Hotii de biciclete (cred ca se rasuceste in mormant Don Vittorio…) nu au o nationalitate/ etnicitate anume si B) Solutiile “primare”, gen cat mai multe/solide/ sofisticate incuietori sau/si rastele pazite nu dau intotdeauna rezultate suficient de bune.

Prin urmare, cred ca e loc pentru ceva gandire “out of the box”.  O sa incerc sa fac eu inceputul, cu speranta ca o sa urmeze ceva brainstorming.

I) Prima si cea mai evidenta metoda (chestiile mai subtile mai jos) este de a nu oferi ceva tentant ochiului si mainii (hotului).  Prin urmare, a umbla prin orasele mandrei Romanici cu o bicicleta pentru care doar RECOMPENSA este de 1000 euro… inseamna a sfida soarta si a mania pe Dumnezeu.  Ma asociez prin urmare sfaturilor Phoenixului de mai jos — NU AVETI CE CAUTA CU BICICLETE PRICOPSITE PRIN ORAS!!!.. sau, cel putin, nu prin “acest”oras.
In Romanica, har Domnului, exista biciclete care, chiar de noi, nu costa mai mult de 150-200 RON.  Asta e mai putin decat echivalentul benzinei pe o luna pentru bucuresteanul care n-a inteles nimic si inlocuieste bicicleta cu masina (vezi http://www.oraroman iei.com/articol. aspx?idarticol= 229 pt. o solutie gresita la problema hotilor).
Daca sunteti cu adevarat pasionati de performanta in mersul pe doua roti, oricum ramane mult mai usor sa adapostesti doua biciclete decat doua masini…  Bicicleta “de ocazie,” care costa XXXL mii de RON/EUR sta in casa, amarata aia de oras sta in strada, in holul blocului sau unde-o fi…

II) Pentru cine nu vrea/nu poate/n-are loc pentru doua biciclete, situatie in care probabil se afla foarte multi, o solutie (care insa poate merge doar in unele cazuri) e una sugerata indirect de fiu-meu (culmea, referindu-se EXACT la “parcarea” de biciclete de la ASE).  Plodul zicea ca rastelele respective — nu le stiu, asa ca transcriu doar ce spunea el — permit totusi hotilor furtul rotii din fata “care se scoate [la bicicleta lui, cel putin] foarte usor.”
Pai, daca se scoate ATAT de usor… n-ati putea incerca, dragi proprietare/ proprietari de super-biciclete sa scoateti DOAR roata din fata (un obiect usor si care probabil incape lejer sub/langa orice birou etc.) si sa legati restul de rastel/gard/ stalp etc.?  Sau saua, sau orice altceva care A) se scoate usor si B) face obiectul inutilizabil. ..  Stiu, am fi ridicoli mergand pe strada sau prin birou cu roata-n mana, dar… scopul e nobil si scuza mijloacele.
Chiar si intr-o tara perversa si nenorocita ca Romania, e mai degrabil improbabil ca cineva sa fure/ajunga prea departe cu o bicicleta cu o singura roata.
Asta “cu bataie” si la rastelele pazite — cu un rastel suficient de mare si un hot suficient de “tehnologizat”, e probabil destul de greu sa discerni hotul de adevaratul proprietar.  In masura in care cel dintai nu se pune cu barosul sau bocancul pe distrus lacate, lanturi etc., ci actioneaza discret si elegant cu o pontoarca sau echivalentul, paznicul nu prea are cum sa-si dea seama ce se-ntampla de fapt.  Nu poti tine minte care-i proprietarul uneia din cele 50-100-200 de biciclete…
Ar intra insa aproape cert “la idei” daca cineva ar lua in spinare o bicicleta cu o singura roata…
Ca o alta paranteza, asta-i poate si motivul pentru care functioneaza “sistemul Balteni” — acolo foarte probabil paznicul cunoaste personal proprietarii bicicletelor, sau macar din vedere, si devine de indata suspicios cand vede un necunoscut cautandu-si treaba pe-acolo….
Zic si eu, nu trageti in pianist…

III) Phoenix sugera ca lucrurile nu-s chiar atat de simple si ca inclusiv bicicletele proaste/vechi/ nasoale se fura.  Are fara doar si poate dreptate — altfel aia din Amsterdam si Bologna si aiurea nu s-ar mai osteni sa le incuie/lege.  Am, de altfel, o semi-experienta personala in acest sens — ocazie cu care vreau sa-i multumesc Irinei pentru un post mai vechi.
Eu, cum va spuneam, am un/o Sputnik — probabil mai… hmm… mai matur(a) decat cei mai multi dintre voi.  Nefericita a mai suportat si niste zugraveli neatente prin casa, asa incat superbului albastru metalizat original (vopseaua metalizata era cu adevarat o CHESTIE pe la 1970-toamna. ..) i s-au mai adaugat si niste stropi de vopsea de diverse culori :-s   Pe scurt, nu arata foarte apetisant, ca sa ma exprim eufemistic.. .
De cand cu batesaua, am zis sa ne mai modernizam totusi si noi, asa incat i-am cumparat prietenei/prietenul ui (nu ma pot hotara daca sa o/il consider bicicleta sau cal…) un far si-o chestie de-aia cu leduri rosii cu flash pt. spate (N. ed.  Intre timp am mai fost si pe la prietenii lui Geo de la Veloteca si i-am luat si-o sea noua…).  Total investitie, ca la vreo 20 RON amandoua, China & Carrefour sa traiasca.
Bun, si ma duc calare mai acu’ fo luna la un client la Bucharest Business Park (complexul ala de birouri de fitze de langa Casa Scanteii, pentru nefericitii care traiti in Bucuresti si cunoasteti orasul…), ziua-n amiaza mare.  Cand ies, bicicleta bine merci la locul ei (adica legata de gard in fata intrarii), dar farul si stopul gone by the wind… ocazie cu care mi-am amintit de ce scria Irina, cum isi ia ea de pe bicicleta si farul, si stopul si parca mai erau cateva accesorii… dar, din pacate, nu si bicicleta insasi…
Morala — trebuie sa fii exagerat de tampit incat sa risti sa furi pentru cativa lei; prin urmare, trebuie sa existe si o categorie de hoti pe care ii suspectez ca apartin subclasei sociale a cocalarilor, baietilor de cartier (sau, de ce nu, fetelor), de bani gata, de fitze, parul-lung-si- mintea-scurta  samd, care nu fura neaparat pt. bani, ci “for the fun, for the thrill, pentru ca e cool…”
Cum suntem in era UE si-a drepturilor (exagerate) ale omului, iar solutia batraneasca, aia cu bataia rupta din rai, nu mai e acceptabila, o sa sugerez la un moment dat niste metode pentru a educa aceasta categorie (metode pe care nu le-am aplicat inca nici eu, dar urmeaza…).
In orice caz, solutia initiala — de a avea o bicicleta “de oras” cat mai prapadita — isi pastreaza valoarea, fie si macar pentru faptul ca nu te dor sufletul si portofelul chiar atat de tare pentru ea…

IV) “Follow the money trail” spun americanii — vezi unde duce urma banilor.  Bun, se fura biciclete (ma rog, de fapt nu e bine ca se fura, dar ati inteles ideea…) — dar ce se intampla cu ele, o data furate?

Pai, cred ca nu exista decat doua alternative:

IV.1) Nimic de facut pentru proprietar — hotul o foloseste pentru uzul propriu/familie/ prieteni.  Mai degraba improbabil, dar macar putem avea, noi cei pagubiti, satisfactia ca am contribuit si in acest neobisnuit mod la promovarea ciclismului in tarishoara romaneasca.. .

IV.2) Mai interesant si mult mai probabil, o vinde.
Aici vine partea interesanta — CUI SI UNDE O VINDE?
La limita, legea cererii si ofertei functioneaza intotdeauna.  Daca TOTI mergem/expunem furtului biciclete pe care dam de noi 150-250 RON, in mod evident acele biciclete nu vor putea fi vandute cu mai mult… urmeaza ca, dupa cateva scurte/rapide iteratii se va forma o piata de biciclete la mana a doua/treia/patra. .. saptesprezecea, pe care piata bicicletele modeste se vor mai putea tranzactiona doar la preturi derizorii…
Asa incat, decat sa-ti cauti in van bicicleta furata de 1000 EUR (care e posibil sa fi fost intre timp transformata in piese), mai degraba iti iei una la mana a doua de 50 EUR, din targ…  Foarte probabil chiar una furata.  Conditionand bunaoara achizitia de primirea numarului de mobil/ID-ului vanzatorului — “Care-i problema, ca doar n-ai furat-o, nu???”
In felul asta, daca tot nu ne putem baza in niciun fel pe justitie/politie si-alte povesti cu pesti de-acest gen, macar sa punem la lucru legile inexorabile ale economiei.  Multe harburi furate ==> oferta mare pe piata neagra ==> preturi mici ==> scade interesul/profitul hotului de-a mai fura…
Tot la limita, ne putem imagina o situatie in care astfel de biciclete — (inca) functionale, dar foarte modeste — au o valoare de piata atat de scazuta incat nu merita sa te mai ostenesti furandu-le.
Pentru cine crede ca asta e o utopie, am vazut o astfel de situatie cu mai bine de 10 ani in urma.  Ce-i drept in SUA, si intr-un oras universitar destul de mic, unde erau atat de multe biciclete incat efectiv zaceau rezemate de garduri/pereti/ stalpi si nu le baga nimeni in seama…

V) Asta e ideea cea mai desteapta pe care am puit-o (pana acum).  Personalizarea.  O modalitate prin care bicicleta este atribuita/legata de un anumit proprietar.  Mergem pe considerentul ca bicicletele nu prea se vand, cel putin nu inca.  In orice caz, se fura mult mai mult decat se vinde…
Fiind eu cumva deopotriva mai “seasoned”, cum elegant spun americanii — mai bosorog, cum zic mai pe sleau romanii — si in acelasi timp provincial, imi amintesc cu oarecare nostalgie cum, pe vremuri, prin carciumile de provincie tacamurile erau inscriptionate cu “FURAT de la nea’ Costica…”
Glumesc, dar nu prea mult… You’ve got the point… Ce-ar fi daca acele, putine, ateliere de reparatii/service ar oferi si acest serviciu, de personalizare?  Stantare pe principalele componente – cadru, sa si roti ar fi probabil suficient — a numelui proprietarului.  Nu poate fi nici prea greu si nici prea scump.  Organizatii ca Batesaua ar putea trimite mesajul catre politie, jandarmerie si altii…
Chestia asta s-ar putea/ar trebui aplicata si in programele publice (care sunt minunate, dar lipsesc cu desavarsire) .

Chiar asa, ce-ar fi???
Pai, cred ca s-ar intampla cateva chestii.  Unu la mana, ar disparea aproape complet tentatia/motivatia furtului.  Obiectul in sine ar fi prea ieftin ca sa merite A) asumarea riscului de furt, B) efortul modificarii siglei/elementului de personalizare in asa mod incat sa nu poata fi recunoscut, C) mersul cu el la targ etc.
Doi la mana, ar disparea aproape complet piata, cererea si oferta…
Trei la mana, tentatia mersului cu bicicleta prin oras(e) ar capata un impuls extraordinar si nenumarati aderenti din randul celor care altminteri din diferite motive (in principal riscul de furt) nu sunt dispusi sa-si cumpere/utilizeze propriul vehicul pe doua roti.
Patru la mana, ca o consecinta a celor trei puncte de mai sus, cred ca ar exista un impact sensibil si aproape imediat asupra traficului in marile orase (nemaivorbind de chestii mai indepartate, gen poluare, sanatate publica, pana la urma chiar consumuri/importuri de carburanti).
Sigur ca ar mai fi foarte multe de facut si in zona de “soft power”, sugerand oamenilor, si mai ales tineretului, ca bicicleta e de fapt mult mai cool decat SUV-ul lu’ taticu’… poate am urca-o chiar si pe Raduleasca pe o bicicleta, ca altminteri vaz ca-i place sa-si vada numele si curul pe toate gardurile…

Material & foto Catalin Dimofte

Articole similare:

1. Articol in Adevarul, despre biciclete in Bucuresti Articol in Adevarul editia online despre problematica bicicletei in Bucuresti:...
2. Mesaj din Canada: Salut Geo. Succes in evenimentul organizat si va tin pumnii...
3. “Rabla” pentru biciclete ce parere aveti? Mai multe municipalitati din Germania au inceput...
4. Concurs biciclete – masini “Story. Exista tot felul de marsuri pro-biciclete, eu tin mult...
5. Media online despre defilarea din 22 septembrie Fotografii: George Hari Popescu http://www.cyberculture.ro/blog/2009/09/23/foto-si-video-ziua-fara-masini-o-metafora-frumoasa-in-22-septembrie-2009/ Oani http://picasaweb.google.com/silbersterne/SaptamanaMobilitatiiBucuresti22Sept2009# Laura Fevrier http://picasaweb.google.com/lafevrier/20090922SEMUltimaZi#...

This entry was posted on Marţi, Iunie 2nd, 2009 at 12:59 pm and is filed under O zi cu bicicleta prin oras. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.