O zi (de toamna) pe bicicleta
Zi de miercuri. Dupa doar cinci ore de somn, profit de fiecare minutel lasat de mobil din totalul de 10 intre cele doua alarme de dimineata (pe melodia lui Otis Redding, I can’t get no satisfaction). Azi am cursuri, de la 8 la 21.15. Si nu ca eleva, studenta, ci de partea cealalta a baricadei. Profa de franceza. Hai, Ioana, mai cu viata. Bicicleta ma asteapta in bucatarie, parcata langa a fratelui, cam murdarita in urma zilelor de ploaie. Iar azi, there ain’t no sun either! Spalat, beut cana cu cicoare, imbracat, pregatit ghiozdan cu droaia de manuale, mai ramane echipatul. Azi deci ploua, asa ca vom adauga niste elemente suplimentare.
Iata lista :
Doua elastice pentru pantaloni sa nu se prinda in lant, reflectorizante in acelasi timp
Reflectorizanta corp, pelerina de ploaie de asemenea, care va incasa toti stropii de noroi ca noi sa ramanem impecabili (sigur!)
Sapca
Kilometraj
Far (ca e bezna cand o sa vin spre casa)
Sticla cu apa (agatata pe bicla)
Manusi
Canadiana groasa cu guler ridicat impotriva vantului
C’est parti! Nu ma “bucur” prea mult de ploaie, de stropii de pe ochelari, de masinile cu soferi care intr-un trafic nebun se cred la formula 1, fiindca in 10 minute am ajuns la locul de munca. Scoate cheile, leaga bicicleta (si am noroc, chiar au loc de “parcare”), scoate kilometrajul, farul, and last but not least, saua (pentru ca ploua, nu de alta). In drum spre intrare, dezlipim elasticele, scoatem manusile ude leaorca, si reflectorizanta. O sperii pe receptionista un pic cu saua mea dintr-o mana, imi iau legitimatia si urc pana la 10. Cursantii, ingineri marea parte, raman gura casca: Cum, cu bicicleta pe vremea asta?! A, dar e mai repede. Ati facut doar 10 minute? Si eu o ora cu masina, de obicei fiind 5 minute… Hmmmm.
La 16.30, termin cursurile cu inginerii, iar ma echipez sa ma indrept spre Romana la celalalt curs, de 3 ore. O iau pe Floreasca, trafic nu foarte intens in prima jumatate de drum, bineinteles ca ploua din nou, cat am fost la cursuri, senin, acum ca iesii eu, dai si trage. Dar aerul e placut, imi relaxez un pic mintea dupa atatea ore de franceza pentru incepatori si de vorbit intr-una.Atentie insa maxima la masini, camioane si chiar cascadorii de pe scutere. Mai pe carosabil, mai pe trotuar cand nu e loc de vreun 4 roti mai smecher care asteapta verde lipit de bordura, stanga, dreapta si am ajuns. Acum sunt uda toata pe pantaloni, de sus pana jos, noroc ca e cald in clasa si senzatia de rece trece dupa un sfert de ora. Si cursantii de acum au facut ochii maaaaaari cand m-au vazut. Bon courage avec le vélo! vorba unuia din ei. In afara de umezeala, stropii de noroi nu erau asa vizibili (care ar fi fost oricum de 3 ori mai mari daca as fi ales mersul biped), asa ca aratam cat de cat decent.
La 21.15, ultima dezlegare a bicicletei, echipare si la drum. La intors o iau pe la Victoriei, pe langa Herastrau (pot si prin parc, dar mi-e cam frig si vreau mai repede acasa). Ambasada Chinei, biserica, benzinarie Agip si hop, da-te jos si hai la caldurica. Pe drum imi tot repetam: unge lantul!!!
Ioana Silvia Hotinceanu
18 Septembrie 2008
Articole similare:
- O zi pe bicicleta prin Bucuresti Asa cum am promis iata cum a decurs plimbarea pe...
- Cu bicicleta la sosea 17.03.2009 “Declar, in mod oficial, deschis sezonul de plimbari! Si iata...

















Septembrie 19th, 2010 at 3:50 pm
Si eu am ramas cu gura cascata… nu numai cursantii tai! Bravo!