Velorutia.ro

Cateva informatii suplimentare despre “Marsul Velorutionarilor”

Plecarea: sambata 10 mai, ora 9 dimineata, din fata Metro Voluntari. Este recomandat sa ajungeti ceva mai devreme, ca sa ne cunoastem si sa avem timp sa impartim informatii, sarcini, responsabilitati, impresii si glume.

Metro Voluntari: important este sa ajungeti la Bucur Obor, de unde se merge pe Soseaua Colentina drept si mult.. .pana la iesirea din Bucuresti, unde pe dreapta se vede foarte mare… METRO!

Suntem la ora actuala in jur de 40 inscrisi pe lista. NU toti insa au nevoie de cazare, deoarece unii au declarat ca isi rezolva singuri acest aspect, iar altii doar ne conduc. De la Bucuresti la plecare, si pana la Constanta la sosire.

Pentru primii 30 inscrisi pe lista, putem asigura cazarea (care inseamna si micul dejun). Pentru toti, sper sa putem asigura apa minerala Tusnad, sucurile Granini… si poate, cu un mic efort din partea celor de la URBB, ceva bere pentru seara.
Vom mai avea de dat, dar nu la toti (in cazul in care vin toti cei care s-au inscris…), tricouri + sepci + bidoane cu apa Garmin, tricouri + pelerina de ploaie + sepci + bandane de la URBB / Umbrela Verde.
PS: nu m-as baza pe pelerina lor de ploaie, deoarece nu stiu daca este adecvata totusi mersului pe bicicleta… Sa veniti pregatiti cu echipamentul personal.
Vom incerca sa asiguram pentru toti, ceva mancare de seara, o cina simpla. Desetul si bautura o suporta fiecare.

Obligatoriu, trebuie sa aveti bani de drum si hrana rece de “campanie” caci fiecare este pe cont propriu. Deasemenea, ceva camere de schimb, sau trusa medicala de prim ajutor.
Trebuie sa luati in calcul ca acest “Mars al Velorutionarilor” este unul voluntar, in care fiecare se inscrie pe cont propriu, fara obligatii din partea organizatorilor. Este o initiativa personala, turistica, militanta, la care ne dorim sa adere cat mai multi, dar nu ne putem asuma sarcina unui organizator de concurs…

Vom avea echipaj de politie care ne va insoti tot drumul. Vom avea un car de filmat care ne va filma din cand in cand… Slava Domnului, nu va fi ca la Big Brother … Vom avea si o masina de insotire, pe care o asigura membri simpatizanti ai asociatiei BateSaua, echipa Veloteca.
Cateva date despre mars: vom merge in sir indian.
NU se admite mersul la palavre in grup, in paralel.
Vom merge cu maxim 20 km/h, ceea ce insemana o medie de 6-7 ore de mers. Pauze, vom face din 25 in 25 de kilometri, probabil mai dese la inceput (pentru a nu trage foarte tare din prima) si la sfarsit (cand probabil vom fi satui de atata pedalat ).
Speram sa nu avem vant din fata, dar trebuie sa fiti pregatiti si pentru asa ceva. Un echipament mulat, din poliester, este recomandat.
Vom avea cu siguranta soarele din fata, deoarece plecam dimineata spre est, de unde rasare soarele. Sa aveti ochelari de soare obligatoriu, caci ne vor proteja si de pietricelele aruncate de rotile masinilor!

Este bine sa aveti aparatori la roti, deoarece in cazul in care ploua, nu trebuie sa il stropiti pe cel din spate dar nici pe voi cu roata din fata.
Este bine sa aveti far si semnalizator rosu sub sa, deoarece daca ne vom misca lent, ajungem pe inserat si este obligatoriu sa avem semnalizare. Este buna si o lanterna frontala pentru asa ceva, eu folosesc frecvent.

Fiecare isi face fotografii, filmari pe cont propriu. Vor fi amintiri de neuitat, asa ca va recomand sa nu neglijati acest aspect … Vom imortaliza plecarea, cu toti, dar la final, imi doresc sa facem o fotografie de grup, cu cei care vor ajunge pana la capat )! Sper sa fiu si eu printre ei )!!!
Am reusit sa organizam aceasta actiune (pe care mi-o doresc de doi ani) datorita:
- Fundatia pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc
- Tusnad Apemin
- URBB / Umbrela Verde
- Garmin
- Kona
- Dahon
- MBike
- veloteca.ro
- Brigada de Politie Rutiera
- Antenele 1,3
- Green Report
si mai ales lui Lucian Mandruta, care a plecat cu un an inaintea mea, dar bine ca m-a asteptat sa il ajung din urma…
Asadar, sper ca aceasta actiune sa devina o traditie, si sa adune de la an la an din ce in ce mai multi adepti ai cicloturismului [de grup]

In jur de 150 biciclisti francezi si nu numai au intrat in Bucuresti venind de la Drobeta-Turnu Severin de-a lungul Dunarii (pe un parcurs ce schiteaza viitorul traseu cicloturistic al Dunarii) urmand a-si continua de maine calatoria spre China unde vor ajunge cu ocazia Jocurilor Olimpice. Va prezentam mai jos imagini de la intalnirea mea (ca Vicepresedinte al Federatiei Biciclistilor din Romania) cu grupul lor.
Multumesc lui Florin Leonte care in  numele cicloturistilor romani i-a insotit de la intrarea in tara pana la Bucuresti. (mai mult…)

de Dusan Baiski

Fotografia lui Ion si a bicicletei lui, facuta de Gheo Sinpetrean, m-a inspirat sa public acest fragment care m-a impresionat la fel de mult:

“Totul începuse în ziua aceea când venise de la câmp si spusese „gata” si de atunci singura activitate mai deosebita pentru el ramasese plimbatul cu bicicleta. Mai erau unii convinsi cã o astfel de purtare ciudatã si plimbãrile cu bicicleta, nefiresc de lungi, constituiau doar o micã nebunie trecãtoare, lucru admisibil la un om de aproape o sutã de ani. Dar timpul trecea si mos Misail continua sã pedaleze în fiecare zi cel putin zece-cincisprezece kilometri, dacã nu pe drumul european E 54, ce traversa comuna, atunci pe drumurile agricole pline de colb.

Bicicleta lui era dintre primele din sat, una din cele de dinainte de rãzboi, la care doar cadrul pãrea a mai fi cel original, vopsitã fiind cu firnais negru pânã si pe spite. Mos Misail considera bicicleta drept cea mai mare descoperire a omenirii. Mai exact spus, bãtrânul zicea cam asa: „Prima inventie a fost roata. A doua inventie a fost a doua roatã. A treia a fost cadrul de bicicletã…”
De douã ori plânsese dupã bicicleta sa. Prima datã atunci când presedintele ceapeului trecuse cu sareta peste roata din spate. Bineînteles cã bicicleta fusese culcatã în iarba de la marginea drumului, iar presedintele se întâmplase sã fie si el cam afumat. A doua oarã când cineva, la birt fiind, o luase din gresealã si o folosise în drum cãtre casã. Asta îl si duruse pe el cel mai tare : faptul cã fusese confundatã. Cãci pânã atunci un singur lucru nu fãcuse bicicleta sa: încã nu învãtase sã vinã la fluier. În rest, fãcuse si cãrase de toate. Tot ce se putea cãra dintr-un loc în altul. Bãtuse absolut toate drumurile satului. „Mai mult costã o pereche de sandale sau de pantofi decât un cauciuc nou” – afirma mos Misail pe un ton ce nu admitea replicã si nu-l contrazicea nimeni, fiindcã avea dreptate. Într-un sat de câmpie, unde o stradã e lungã de kilometri întregi, singurul mijloc de deplasare rapid si eficace este acum atât de banala bicicletã. Bãtrânul se îndreptã de spate, se ridicã de pe scãunel, scoase dintr-un buzunar al pantalonilor niste câlti din cânepã, dãdu de vreo douã ori ocol pieselor împrãstiate pe jos, admirându-le parcã luciul, îsi sterse mâinile cu ghemotocul de câlti, apoi, continuând parcã sã îndeplineascã un anumit ritual, dezumflã camerele, se reasezã pe scãunel si începu sã monteze la loc bicicleta.”

Astazi m-am intalnit si eu cu Anghel, biciclistul cu un singur picior. I-am urat “Asa sa iti ajute Dumnezeu!” si drum bun. I-am promis ca ii voi pune in garda pe amicii din celelalte orase ale tarii pe unde va trece, sa ii iasa in fata , cu un zambet, cu o sticla de apa, cu o vorba buna. Asa e frumos, biciclistii sa se insoteasca sa sa se salute cand se intalnesc…
Ce m-a impresionat… sa aflu ca a stat in camera de spital, acum aproape 10 ani, cu un om caruia i se amputasera si mainile si picioarele, si inca isi pastrase simtul umorului… lucru care l-a motivat foarte mult pe Anghel sa incerce sa reziste si sa isi domine handicapul… Bravo lui!!!

Ce este VELORUTIA – Lectia UNU:
In termeni universitari, o campanie sociala de informare şi educare (cu obiectiv principal “schimbarea mentalităţii bucureştenilor”), menita sa deschida apetitul locuitorilor capitalei pentru biciclete, in conditiile in care vor constientiza ca “mersul pe patru roti imbolnaveste”, in timp ce “mersul pe doua roti insanatoseste”!

(mai mult…)